INTERVIU | Fechet: În niciun caz nu cred că ar trebui să nu exploatăm zăcământul Neptun Deep şi, eventual, să importam gaze

Zăcământul de la Neptun Deep trebuie exploatat, pentru a nu fi nevoiţi, eventual, să importăm gaze naturale din alte ţări, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, ministrul Mediului, Mircea Fechet, precizând că evaluarea impactului asupra mediului pentru acest proiect a fost făcută respectând toate exigenţele româneşti şi europene.

Acesta a vorbit şi despre nivelul poluării şi a subliniat că în Capitală nu există un Plan Integrat de Calitate a Aerului, document pe care îl aşteaptă şi Curtea Europeană de Justiţie, existând un risc semnificativ să fim şi condamnaţi în lipsa unui astfel de document strategic.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte închirierea plajelor, ministrul Mediului a semnalat că perioada de închiriere a fost mărită de la doi ani la zece ani, pentru a da posibilitatea operatorilor economici să investească, iar perioada de amortizare a acelor cheltuieli să fie mai lungă.

Mircea Fechet a vorbit în interviu şi despre cum ar trebui să reacţioneze zona guvernamentală pentru a sprijini industria auto de pe plan local, despre Sistemul de Garanţie-Returnare (SGR), unul dintre cele mai performante sisteme de colectare a ambalajelor din Europa, dar şi în ce mod poate deveni mai eficientă Romsilva, entitatea care are în grijă pădurile României.



AGERPRES: O primă temă de discuţie, mereu de actualitate, se referă la poluare. Concret, ce măsuri va lua Ministerul Mediului pentru reducerea poluării la nivel naţional şi, implicit, în Bucureşti ?

Mircea Fechet: Poluarea este de multe feluri, însă în spaţiul public cred că auzim mai des despre poluarea aerului şi despre cea care ne afectează cu precădere şi auzim foarte des despre poluarea din Bucureşti sau alte aglomerări urbane mari. Din acest motiv probabil că şi avem în faţa Curţii Europene de Justiţie două proceduri de infringement, nu una, care vizează aglomerarea Bucureşti. Una se referă la oxizii de azot, un poluant din combustia internă, cu precădere din trafic şi încălzirea rezidenţială, celălalt poluant este reprezentat de particule PM 2,5 şi PM10, ambele categorii fiind extrem de nocive pentru populaţie, mai ales pentru anumite categorii mai sensibile, cum ar fi bătrânii şi copiii.

Aici cred că trebuie să clarificăm foarte bine rolul fiecărei instituţii, pentru că rolul Ministerului Mediului este acela de a monitoriza calitatea aerului şi avem, faţă de anii trecuţi, un număr suficient de puncte de monitorizare, peste 30, la nivelul Bucureşti - Ilfov, staţii de monitorizare a calităţii aerului, diferite analizoare, ce spun eu că ne dau în timp real o imagine cât mai bună a situaţiei pe care o resimţim.

Pe de altă parte, rolul Ministerului Mediului este acela de a verifica măsura în care diferite autorităţi publice, că ne referim la Primăria Generală a Capitalei sau la primăriile de sector, operatorii economici sau orice alte entităţi implicate în tot acest proces... verificăm, repet, modul în care ceea ce scrie în autorizaţiile de mediu este respectat, în cazul unui şantier în ce măsură respectă normele de poluare cu praf. Şi acelaşi lucru se poate spune despre orice altă activitate economică, fie că vorbim de încălzire rezidenţială, fie că vorbim de activităţi economice complexe.

Însă cred că nu trebuie să uităm rolul pe care autorităţile publice locale îl au în legătură cu mediul, pentru că la Bucureşti aşteptăm deja de mulţi ani de zile un Plan Integrat de Calitate a Aerului. Nu-l aşteptăm doar noi, ci îl aşteaptă şi Curtea Europeană de Justiţie, pentru că ne vom judeca şi există un risc semnificativ să fim şi condamnaţi în lipsa unui astfel de document strategic, document ce, pe de o parte, clarifică sursele de poluare şi le separă pe categorii, pe anumite zone, şi am putea şti atunci cât avem poluare din trafic, cât avem din încălzire rezidenţială, cât avem din centrale termice de apartament, cât avem de la CET-uri, urmând ca pe lângă acestea să avem un plan de măsuri ce, odată pus în aplicare, să aibă ca rezultat diminuarea acestor valori. E posibil ceea ce scrie în PICA - acest Plan de Calitate a Aerului - să nu fie adecvat, să nu fie o măsură care să aibă efect. Înainte de a afla răspunsul la această situaţie, cred că trebuie să ne asigurăm că am identificat sursa, că am propus un instrument de a gestiona sursa respectivă şi a diminua poluanţii generaţi şi de a evalua eficienţa acelei măsuri. Or, astăzi ne lipseşte şi planul în sine, ne lipsesc şi măsurile şi fiecare face ce crede de cuviinţă în propriul UAT, în propriul sector.

Din păcate, uitându-ne pe cifre, lucrurile nu sunt nici astăzi îmbucurătoare, Bucureştiul fiind una dintre zonele în continuare puternic afectate de o calitate precară a aerului.

Iar una dintre cauze, apropo de poluare, o reprezintă şi arderile de deşeuri. În ce stadiu este situaţia controalelor pe acest segment?

Este un posibil motiv, fără îndoială, în zona în care se întâmplă astfel de fenomene, şi arderea ilegală a deşeurilor. Ştim că în Bucureşti există o comunitate cu o tradiţie în această activitate în zona Sinteşti, în comuna Vidra. Acolo, de foarte multe ori, avem incendii ilegale de deşeuri. Însă aş vrea să clarific din capul locului că atunci când există un episod de poluare în acea zonă, în niciun caz nu-l putem asocia cu un alt episod de poluare în zona Voluntari sau în zona Colentina, care e pe cealaltă parte a Bucureştiului. Fără îndoială că şi acest lucru este unul care trebuie gestionat. Ceea ce pot să vă spun este că, deşi acolo problema este una extrem de complexă, ea nu ţine doar de nerespectarea unor exigenţe de mediu, pentru că nici nu au ce autorizaţii de mediu să respecte oamenii aceia.

De cele mai multe ori, acele activităţi nu sunt reglementate din punct de vedere al mediului. Însă ceea ce am făcut noi de curând, în cadrul unui soi de proiect pilot, am reuşit să cartografiem toată acea zonă. Avem aproximativ 3.000 de fotografii cu o rezoluţie foarte bună, făcute dintr-o dronă profesionistă, care descriu ceea ce se întâmplă în fiecare centimetru pătrat din acea zonă. Ştim ce intră, ştim ce iese, ştim unde sunt depozitele ilegale, ştim cine are cântar în curte şi cine nu are, ştim cine are camion, ştim cine cară şi ce. Scopul nostru final este acela de a ne asigura că vom reuşi chiar şi acolo unde nu-i proprietatea statului român, unde nu-i domeniul public al statului român, dar suntem pe domeniul privat al unui UAT, pe domeniul privat al unei societăţi comerciale sau poate că suntem pe proprietatea privată a unei persoane fizice. Ori de câte ori avem suspiciunea că anumite activităţi ce se desfăşoară în acel perimetru ar putea să afecteze persoanele din jur, comunitatea din jur, cred că suntem obligaţi să intervenim, suntem obligaţi să reparăm acel prejudiciu de mediu şi suntem obligaţi să ne recuperăm costurile.

Lucrăm acum la un proiect de act normativ care vizează modificarea legislaţiei primare şi care trebuie să ţină cont de dreptul la proprietate. În niciun caz nu ne propunem să afectăm un drept constituţional până la urmă, precum dreptul la proprietate. Însă eu cred că atunci când ai informaţii că ceva grav se întâmplă pe proprietatea cuiva trebuie să intervii. Şi vom merge, vom face curat în acele zone şi ne vom îndrepta împotriva proprietarilor terenurilor, a persoanelor care se fac vinovate, pentru recuperarea acelor costuri de decontaminare a acelor suprafeţe. Asta este ceea ce vom începe în curând şi probabil vom avea în continuare un proiect-pilot tot în comunitatea de aici, din vecinătatea Bucureştiului.

Vorbim de mai multe paliere. Trebuie modificată legislaţia primară, trebuie să generăm un mecanism prin care să putem să intervenim, trebuie să asigurăm procesul de decontaminare folosindu-ne de societăţi sau de entităţi specializate într-un astfel de demers, însă cel mai important este să ne recuperăm acele cheltuieli, pentru că eu cred că atunci când trebuie să plăteşti pentru răul făcut, te gândeşti de multe ori înainte dacă vrei să mai procedezi încă o dată de o manieră similară.

Schimbăm un pic registrul şi vreau să vorbim despre Programul "Rabla Plus". Aş vrea să-mi spuneţi dacă anul acesta sunt preconizate schimbări în legătură fie cu valoarea voucherului, fie cu casarea maşinilor ?

Scăderea valorii voucherului a fost una extrem de bruscă în anul 2024. Peste noapte a scăzut de la 10.000 de euro la 5.000 de euro, ceea ce considerăm noi că a modificat şi comportamentul posibililor beneficiari. Probabil că unii oameni aşteptau cu nerăbdare noul voucher de 10.000 de euro şi, văzând că valoarea a scăzut la 5.000, e posibil ca aceştia să fi optat pentru un alt tip de autoturism, nu neapărat pentru un autoturism electric. Am văzut asta uitându-ne pe tendinţa volumelor vândute în ceea ce priveşte autoturismele convenţionale şi tendinţa numărului de autoturisme electrice vândute.

Eu cred, şi nu e doar opinia mea, ci e rezultatul unei discuţii pe care am purtat-o cu asociaţiile importatorilor de autoturisme şi cu asociaţiile producătorilor de autoturisme din România, că valoarea acestui voucher ar trebui să crească în anul 2025. Dacă va creşte sau nu, decizia o voi lua cel mai probabil împreună cu ministrul Finanţelor Publice, împreună cu prim ministrul, pentru că e şi o decizie politică. Însă eu cred că va trebui să crească această valoare a voucherului, la fel cum mai cred că ar trebui să sprijinim într-un fel industria românească, industria producătoare de maşini. Începând de anul acesta avem un producător ce face trei modele electrice aici, în România, şi cred că astfel de iniţiative ar trebui apreciate inclusiv de la nivel guvernamental. Şi unul dintre modurile în care poţi face asta este legat de o bonificaţie specifică unui astfel de model fabricat în România, pentru că una e să aduci un autoturism câteva sute de kilometri sau zeci de kilometri şi alta e să-l aduci de la 5.000 km depărtare pentru a-l pune pe piaţă în România sau în Europa.

Există, deci, un optimism din partea dumneavoastră în ceea ce priveşte majorarea acestui voucher...

Încerc să nu creez nişte aşteptări în legătură cu nişte lucruri care nu ţin 100% de mine, însă eu sunt optimist şi cred că vom găsi soluţii să mărim valoarea acestuia.

Cum caracterizaţi Sistemul Garanţie - Returnare, ca evoluţie, începând de la momentul lansării până la finalul anului trecut?

Uitându-ne în urmă, îmi menţin opinia potrivit căreia Sistemul de Garanţie - Returnare este cel mai bun lucru care s-a întâmplat în România în ultimii 30 de ani în materia gestionării deşeurilor de ambalaje, n-am niciun dubiu, şi mă bucur foarte mult că am avut curajul de a-l începe, de a nu-l mai amâna, aşa cum a fost de atât de multe ori amânat în trecut. Putem spune că, în primul an de funcţionare, ne-am atins majoritatea obiectivelor. Spun asta gândindu-mă la faptul că Sistemul a reuşit nişte performanţe demne de ţările vestice. A ajuns la un moment dat şi la 85% grad de colectare, centrele de numărare şi de sortare funcţionează, infrastructura de debarasare funcţionează, reţeaua RVM-urilor funcţionează şi creşte de la o lună la alta. În acelaşi timp, pentru că am depăşit primul an, anul de tranziţie cum îl numim noi, pot să spun că aşteptările mele de la SGR în anul 2025 sunt mult mai mari.

Am făcut ceea ce a fost mai greu, însă cred că trebuie să rafinăm procesul de interacţiune al oamenilor, al beneficiarilor finali, al cetăţenilor cu SGR-ul. Trebuie să ne asigurăm că interacţiunea acestora va fi cât mai plăcută şi fără să genereze cuiva probleme sau să facă pe cineva să piardă foarte mult timp. Trebuie să mergem acolo unde SGR-ul a ajuns mai greu, respectiv în mediul rural, la micile magazine, şi trebuie, per ansamblu, să ne asigurăm că anul acesta vom intra într-un ritm ce nu se va mai opri niciodată, ritm ce ar trebui să fie specific sistemelor mature. E adevărat că e nevoie de 3-4 ani până când poţi spune cu adevărat că Sistemul este aşezat. A trecut abia unul. Însă voi fi la fel de exigent şi în anul 2025 şi voi începe chiar de săptămâna asta întâlnirile cu reprezentanţii SGR pentru a mă asigura că ştie fiecare ce are de făcut.

Vorbeaţi despre probleme şi despre mediul rural. Într-adevăr, în mediul rural încă sunt magazine în care nu există aceste RVM-uri.

Problema nu e că nu există, pentru că nu ne propunem să avem în România câte un RVM la fiecare chioşc care vinde apă minerală. Colectarea se poate face fie automat, fie manual. Important este ca fiecare comerciant să-şi respecte obligaţia legală de a prelua acele ambalaje. Că o face manual sau că o face automat ţine de politica comerciantului respectiv. Însă important este ca omul care plăteşte garanţie, atunci când se întoarce cu unul sau cu zece PET-uri, doze sau sticle, la un magazin, să nu fie tratat cu vreun refuz, cu nerespectarea legii, pentru că atunci nu putem decât să aplicăm sancţiuni contravenţionale.

Anul trecut ştiu că au existat diverse probleme legate de închirierea perimetrelor de plajă. Anul acesta, lucrurile sunt în grafic şi turiştii se vor putea bucura de acele perimetre de plaje închiriate de către operatorii economici ?

Au fost câteva probleme pe care eu le consider rezolvate. O problemă era legată de perioada scurtă de închiriere a acelor perimetre şi am mărit de la doi ani la zece ani, tocmai pentru a da posibilitatea operatorilor economici să investească, să asigure nişte condiţii civilizate oamenilor, şi perioada de amortizare a acelor cheltuieli să fie mai lungă, pentru a nu mai spune că în doi ani trebuie să-şi recupereze investiţia şi trebuie să jupoaie turiştii. Mă aştept acum, cu noile contracte de închiriere de la Marea Neagră, de pe Litoral, ca eficienţa acelor operatori economici să fie una mai bună şi serviciile sau preţul să se regăsească şi în această politică pe care am promis-o şi pe care am pus-o în aplicare.

Aş mai spune că există şi noi perimetre de plajă, noi plaje ce se înnisipează chiar acum. Probabil cel mai bun exemplu e la Costineşti, unde avem astăzi puţin peste două hectare de plajă şi la sfârşitul acestui an vom avea 26 de hectare. Plaja va creşte de zece ori, ceea ce presupune, bineînţeles, şi o oportunitate pentru cei ce urmează a închiria acele perimetre de plajă.

Şi aş mai adăuga un lucru, care la fel nu s-a întâmplat în ultimii 30 de ani, dar s-a vorbit foarte mult despre această situaţie, respectiv închirierea unor perimetre de luciu de apă în largul Mării Negre pentru ferme piscicole, pentru ferme de peşti sau de scoici, de midii. Le-am închiriat pe 20 de ani. Am închiriat zece astfel de perimetre. Urmează şi altele şi probabil vom avea în această vară primul lot de midii din Marea Neagră de la noi, nu importate din Bulgaria, nu importate din Grecia sau din alte ţări, ceea ce spun eu că e o veste bună şi pentru turism, şi pentru comunitatea locală din judeţul Constanţa, şi pentru mediul de afaceri.

Că tot vorbeam despre Marea Neagră, care mai este situaţia legată de poluarea provenită din strâmtoarea Kerci?

Monitorizăm cu foarte multă atenţie ce se întâmplă ca urmare a accidentului din strâmtoarea Kerci, respectiv cele două nave încărcate cu produse petroliere ce s-au scufundat în data de 15 decembrie a anului trecut. Monitorizăm cu mare îngrijorare, pentru că riscul cel mai mare pentru Litoralul românesc este acela de a ne confrunta cu o undă de poluare într-una dintre staţiunile noastre sau pe vreo plajă de pe sectorul românesc al Mării Negre, ceea ce bineînţeles că nu ne dorim. Din analiza hărţilor satelitare, din analiza informaţiilor legate de monitorizarea anumitor specii afectate, din analiza unor informaţii din presa locală, şi analizăm mai ales informaţiile din zona Peninsulei Crimeea, acolo unde atât în regiunea Sevastopol, cât şi în regiunea Yalta această undă de poluare a afectat masiv kilometri întregi de plajă, a omorât deja sute sau poate mii de păsări... Avem foarte mulţi delfini eşuaţi şi suspiciunea principală este legată de poluarea apei Mării Negre şi de contactul acestora cu acel poluant de sinteză, un produs petrolier de sinteză extrem de toxic, care se numeşte mazut sau M-100. E un produs specific fostei Uniuni Sovietice şi care, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu poluarea cu petrol, petrolul fiind un produs natural până la urmă, e mult mai greu de decontaminat.

Impactul asupra mediului şi asupra habitatelor este unul mult mai mare şi riscul unor intoxicaţii sau al altor afecţiuni odată intrat în contact cu un astfel de produs petrolier este unul mult mai mare. Urmărim ceea ce se întâmplă. Din nefericire, autorităţile ucrainene s-au confruntat cu un episod de poluare şi în regiunea Odesa. Ei sunt acum în plin proces de evaluare a acelor poluanţi, pentru a înţelege mai bine în ce măsură episodul din Odesa are legătură sau nu cu ceea ce s-a întâmplat în strâmtoarea Kerci. Ne-ar îngrijora profund să existe o asociere între cele două situaţii, pentru că o eventuală poluare la Odesa ar putea fi antrenată de curenţii marini ce parcurg Litoralul Mării Negre de la nord la sud şi adusă inclusiv pe Litoralul românesc.

O să aveţi o întâlnire cu conducerea Romsilva. Cum comentaţi ce s-a întâmplat acolo în ultima perioadă sau referitor la acele informaţii privind bonusurile de pensionare, contractele de muncă?

Acele informaţii nu reprezintă neapărat o noutate. Au mai existat în spaţiul public informaţii legate de toate acele bonusuri, de toate acele prime şi n-aş spune că e ceva ce s-a întâmplat în ultima săptămână sau în ultimul an. Acele bonusuri se acordă de zeci de ani. Însă ceea ce vreau eu să spun este că ele au ajuns să fie plătite într-un cuantum ce nu poate fi explicat nimănui care munceşte în ţara asta. Pur şi simplu nu cred că poate fi explicat scenariul în care la pensionare primeşti 100.000 de euro. Am mai auzit în tot felul de ramuri, în tot felul de industrii, în tot felul de companii, poate şi în privat, că la pensionare primeşti o mică atenţie, un cadou de rămas-bun poate, după o viaţă de muncă acolo. Însă acele sume absolut halucinante trebuie oprite şi trebuie restabilit un echilibru în Romsilva între munca prestată şi beneficiile primite.

I-am chemat miercuri (29 ianuarie,n.r.) la o primă discuţie, pentru că ne propunem să rezolvăm această chestiune extrem de neplăcută legată de toate primele acestea, însă mai important decât atât, va trebui să mă asigur că voi lua nişte măsuri administrative, nişte măsuri care să vizeze modul în care administrăm pădurile din România, pentru că ceea ce se întâmplă acum este nesustenabil. Avem o jumătate din Direcţiile silvice din ţară pe pierderi, avem lemn care putrezeşte pe marginea drumului, avem bonusurile acestea şi un profit pe care încă nu l-am primit oficial, dar înţeleg că e în jurul a 13 lei la hectar şi mi se pare extrem, extrem de puţin. El nu poate fi decât consecinţa unui management defectuos, motiv pentru care acum, în prima parte a acestui an, voi veni cu un pachet de reformă extrem de curajos, prin care vom diminua numărul Direcţiilor silvice neperformante, vom diminua numărul directorilor, vom diminua numărul cheltuielilor, numărul persoanelor cu funcţie de decizie şi, în consecinţă, vom subţia acest aparat extrem de consumator, birocratic, consumator de resurse importante, şi ne vom asigura că vom optimiza activitatea Regiei.

Tot de aparatul administrativ legat, de Ministerul Mediului, există planuri de reorganizare ?

Aş reaminti că Ministerul Mediului a fost printre primele ministere care s-au reorganizat încă de anul trecut. Am fost, cred, primul minister care a decis desfiinţarea a două instituţii din subordine şi comasarea lor într-una singură. Discutăm de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate şi cred că acest proces în care unim instituţii pentru a fi mai eficienţi şi pentru a avea costuri mai mici de funcţionare ar trebui să nu se oprească aici.

Îmi propun ca şi anul acesta, luându-le pe rând, bineînţeles, să mai reuşim să mai asanăm din toate aceste autorităţi în coordonarea noastră, opt la număr astăzi, şi să mai reuşim să mai unim dintre ele.

România va avea poate unul dintre cele mai mari proiecte energetice, Neptun Deep, şi totuşi sunt şi contestatari ai acestui proiect. Cum comentaţi contestaţiile ONG-urilor pe acest subiect?

Evit de obicei să comentez ceea ce spun ONG-urile în legătură cu Neptun Deep. Ceea ce pot să vă spun, în schimb, este că evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectul Neptun Deep a fost făcută respectând toate exigenţele româneşti de mediu şi europene. Am extrem de mare încredere în colegii de la Agenţia pentru Protecţia Mediului, cei care au emis acordul de mediu pentru Neptun Deep.

Sunt de părere că zăcămintele naturale ale României trebuie respectate, trebuie exploatate, bineînţeles, cu toate exigenţele la care m-am referit mai devreme. În niciun caz nu cred că ar trebui să nu exploatăm zăcământul de la Neptun Deep şi eventual să importăm gaze naturale din alte ţări. Chiar aştept cu nerăbdare să merg pe acea platformă şi să văd cum se vor desfăşura toate procedurile de exploatare şi abia aştept ca prima moleculă de gaz românesc să fie exploatată şi până la urmă pusă în Sistemul Energetic Naţional.